“Sã vorbesti despre carte ca despre o fiintã vie. Altminteri cum ai putea-o iubi? În fond, gînditi-vã ce se întîmplã cu cãrtile: le dorim, le avem, ne bucurãm de ele, ne plictisesc, le pãrãsim, le regãsim, ne pierdem în ele, le îngropãm numele în adîncul nostru si, dacã e nevoie, îl uitãm. Nu asa aratã toate iubirile noastre?”
                                                                                                               (Gabriel Liiceanu, “Dans cu o carte”)